Beiuşul şi ţara lui. Nu se poate vorbi despre Beiuş, fără a ţine seama de teritoriul denumit generic Ţara Beiuşului, cu străveche rezonanţă istorică ( pertinentia -districtum ), constituind o oază de dezvoltare atât economică, cât şi socio-culturală la scară, neexagerând, milenară. Configurat pe Bazinul superior al Crişului Negru se individualizează atât prin configuraţia geografică, cât şi prin trăsăturile proprii, prin evoluţia istorică aparte. Peste dealuri şi văi, înconjurat de brâul munţilor Apuseni, Ţara Beiuşului este o ţară aparte, unde aromele anotimpurilor ascund , ca un vin de soi, un iz de istorie multiseculară, cultură, civilizaţie şi trăinicie pe aceste meleaguri.
Această individualitate a fost formată in decursul secolelor, prin coexistenţa paşnică şi multiculturalitatea locuitorilor ei, cu valenţe şi merite recompensate prin atestarea oraşului în rang de civitas şi oppidium ( oraş liber şi târg), chiar prin ridicarea locuitorilor ei la rang de nobili. Aici, prezenţa atâtor culturi şi culte au interacţionat în mod prolific şi constructiv, iar mai târziu, mari ctitori de aşezăminte educaţionale au transformat acest civitas ascuns in văile munţilor , în lider de cultură naţională românească a Transilvaniei şi României.
Urme străvechi de locuire datează chiar din paleolitic, iar in toată zona Beiuşului, au fost găsite şi aşezări neolitice fortificate.Peisajul cu reale valenţe pitoreşti, măreţia Apusenilor, colinele dealurilor , apele Crişului Negru şi a afluenţilor săi, a făcut ca districtul Beiuşului să ajugă de timpuriu unul din cele mai importante din Bihor, atât ca mărime, cât şi prin organizare.Vremurile tulburi ale primului mileniu nu au lăsat mărturii scrise asupra vieţii pe aceste ţinuturi. Ţinând cont de condiţiile existente pentru agricuitură şi păstorit, organizate în obşti săteşti, cu jude ales în fruntea lor, populaţia autohtonă (vlachi, blachi ) de la acea vreme îşi ducea liniştită existenţa. Migraţia popoarelor din primele secole nu au modificat în măsură semnificativă sistemul de organizare , iar influenţele mai puternice (bizantine, slavone), au dus la adoptarea timpurie a ritului creştin de răsărit şi suprapunerea acestuia peste modul de viaţă ancestral. . In a doua jumătate a mileniului I, dezvoltarea social-economică, apariţia relaţiilor de producţie feudale au determinat apariţia primelor formaţiuni politico-administrative pe acest teritoriu, reprezentate de cnezate şi voievodate.
Află mai multe informații în documentarul ”Beiușul și țara lui”.
